1. Sa faceti bai de soare fara protectie solara
S-a demonstrat stiintific ca ridurile, petele, alunitele si leziunile de tip canceros ale pielii sint influentate direct de expunerea la soare, spune un celebru dermatolog, profesorul Nicholas Lowe, în noua sa carte Secretele Pielii. Asa ca nu uitati niciodata cremele de protectie solara acasa si va veti bucura numai de efectele pozitive ale soarelui.
2. Sa renuntati la cremele de protectie solara sau sa le folositi cu zgircenie
Profesorul Lowe atrage atentia asupra faptului ca 50 la suta dintre noi folosim prea putina crema atunci cind mergem la plaja. Astfel, chiar daca folositi o crema cu factor de protectie 20, dar aplicati prea putina, efectele vor fi egale cu ale unei creme cu factor 15 sau chiar 10, avertizeaza profesorul.
Mai spune el, trebuie sa aplicati cam o lingurita de crema pe fata si pe git, o lingura rasa pe fiecare brat si cite o lingura cu virf pentru fiecare picior, cu 20 de minute înainte de expunerea la soare. Nu va zgirciti cind e vorba de calitatea si cantitatea unei creme solare; grija pe care o aveti pentru pielea dumneavoastra acum se va reflecta în aspectul ei de mai tirziu.
3. Sa va exfoliati pielea în exces
Gomajul facial este o metoda foarte eficienta de a îndeparta celulele moarte si impuritatile pielii, conferindu-i astfel un aspect sanatos si stralucitor, dar daca frecati prea energic, daca lotiunea pe care o folositi este prea puternica sau daca operatiunea este repetata prea des, pielea dumneavoastra va deveni foarte sensibila, iar capilarele se vor sparge, afirma Vicky Walker, beauty expert într-un celebru salon londonez.
Pentru o actiune mai blinda a lotiunii de gomaj (peeling) se recomanda amestecarea lui în palma cu lotiunea (crema, laptele) demachianta.
4. Sa va muscati întruna buzele
Daca buzele dumneavoastra sint în mod constant crapate si/sau arse, va dati seama cit de mult rau le face sa le muscati sau sa le umeziti continuu - le va face sa fie si mai uscate.
Un remediu excelent este sa aveti mereu la îndemina un balsam de buze, pe care sa-l folositi ori de cite ori va simtiti buzele uscate.
5. Sa va atingeti fata întruna
Ori de cite ori va atingeti fata, transferati impuritatile de pe miini pe pielea fetei - ca si cum nu ar fi de ajuns impuritatile din aer! Astfel, fata se îngrasa mai tare, fiind mai predispusa la aparitia cosurilor si comedoamelor (puncte negre).
Încercati sa gasiti altceva de facut cu miinile, mai ales daca aveti obiceiul de va juca cu parul, caci grasimile si impuritatile de pe par se vor depune pe pielea delicata a fetei.
6. Sa va stoarceti cosurile
Atunci cind stoarceti un cos, distrugeti bariera porului respectiv; astfel, bacteria se va raspindi pe suprafata pielii, afirma Vicky Walker. Decit sa faceti astfel de operatiuni riscante (puneti la socoteala si riscul sa va iritati fata), mai bine aplicati o masca împotriva cosurilor sau un tratament special. Sau, daca vi se pare ca problema e serioasa, faceti o programare pentru un tratament cosmetic si lasati-va pe mina unui specialist.
7. Sa va frecati la ochi
În afara de faptul ca va iritati si înrositi ochii, pielea foarte fina si sensibila din jurul ochilor va deveni mai predispusa la iritatii si riduri. De asemenea, trebuie sa fiti atente ca produsele de machiaj sa nu va intre în ochi, caci ar putea, astfel, provoca infectii.
Daca lucrati mult la calculator, nu uitati sa luati din cind în cind cite o pauza. Asezati-va palmele facute caus pe ochi, ajutindu-i astfel sa se relaxeze.
8. Sa faceti prea multe bai de abur
Multe femei recurg la metoda curatirii fetei prin aburi, dar aceasta operatiune n-ar trebui facuta prea des, pentru ca are un efect foarte puternic asupra pielii, afirma Vicky Walker. Practicata prea des, poate usca pielea, fortind-o sa produca sebum în exces si predispunind-o la cosuri si iritatii. De asemenea, exista un foarte mare risc de spargere a capilarelor.
Daca vreti sa faceti asta acasa, nu repetati metoda mai mult de o data pe saptamina, cite 4-10 minute de fiecare data; fata trebuie sa fie tinuta la o distanta de 45-50 cm de sursa de abur.
9. Sa va clatiti insuficient parul
Aceasta este una din principalele cauze ale lipsei de stralucire a parului, ne atentioneaza un celebru specialist, Philip Kingsley. Cel mai adesea, aspectul îmbicsit al parului se datoreaza clatirii insuficiente. E mai bine sa ne clatim prea mult, decit prea putin. Aceasta etapa este deosebit de importanta - mai ales daca folositi produse de styling. Avind grija sa va clatiti bine parul, acesta va fi mai sanatos si mai stralucitor.
10. Sa folositi elastice de par
E o metoda comoda, dar, în timp, duce la ruperea firelor de par. Benzile de elastic neacoperit, înfasurate repetat în jurul parului, sint cele mai daunatoare pentru par, afirma Kingsley. Este de preferat sa folositi un elastic acoperit cu o tesatura si, înainte de a va prinde parul, sa aplicati putin balsam pe el.
De asemenea, Kingsley recomanda sa evitam clemele de metal sau, înainte de folosirea acestora, sa prindem mai întii parul cu o tesatura.
11. Sa folositi sucul de lamiie pentru a decolora suvite de par
Expertul Daniel Galvin avertizeaza ca acidul pe care-l contine sucul de lamiie toaca parul, deshidratindu-l si facindu-l sa arate lipsit de viata.
12. Sa va roadeti unghiile
Precum se stie, aspectul unghiilor are o mare importanta pentru aspectul general al unei femei. Vicky Walker ne recomanda sa mergem cu regularitate la manichiura, si astfel, cind îti vezi unghiile îngrijite si date frumos cu oja, nu-ti mai vine sa le rozi.
13. Sa va taiati cuticulele
Cel mai bine este sa le împingem in jos cu ajutorul unor betisoare speciale sau cu coltul unui prosop.
14. Sa mergeti la culcare fara sa va demachiati
Înlaturarea machiajului, a sebumului si a impuritatilor de pe fata înainte de a merge la culcare este o etapa foarte importanta în drumul spre un ten sanatos si luminos. Daca sarim peste aceasta etapa, porii ramin astupati, putind erupe peste noapte. Este bine sa ne formam o rutina de înfrumusetare care sa includa, dimineata si seara, demachierea, aplicarea unei lotiuni tonice si aplicarea unei creme hidratante adecvate tipului nostru de ten. Nu e greu sa le alegem (pe fiecare produs cosmetic scrie tipul de piele caruia îi este destinat.) Multe firme au seturi de cite trei astfel de produse.
15. Sa folositi produse de îngrijire si machiaj expirate
Acestea nu numai ca nu-si fac efectul asa cum trebuie, dar pot contine bacterii care sa provoace iritatii ale pielii sau, în cazul produselor pentru ochi, infectii. Ca o regula generala, rimelul de gene trebuie pastrat maximum sase luni, iar celelalte produse 1-2 ani.
16. Sa împartiti produsele de machiaj cu prietenele
Astfel, veti împarti si germenii, infectiile si bacteriile: cele mai raspindite infectiile sint prin intermediul produselor de ochi (conjunctivita) si a rujurilor (herpes simplex). Daca tot împartiti produsele, macar folositi aplicatoare separate, inclusiv pentru rujuri.
17. Sa aveti o postura corporala incorecta
Este esential ca zona pelviana sa se afle într-un unghi corect fata de coloana vertebrala, nici prea în fata, nici prea în spate, aminteste expertul londonez Lynne Robinson.
L. Robinson recomanda urmatorul exercitiu, pentru a ne verifica postura corporala. Stati drept, în picioare, cu spatele spre perete. Rezemati spatele de perete si observati unde acesta atinge spatele. Acum, lipiti-va si mijlocul. Îndoiti-va genunchii si lasati-va în jos de-a lungul peretelui, pina cind coapsele ajung paralele cu solul. Va veti simti spatele întins. Reveniti în pozitia initiala, respirind si încercind sa pastrati zona lombara întinsa. Desprindeti-va de zid, mentinind aceeasi pozitie.
18. Sa va încruntati sau sa priviti cu ochii întredeschisi
Astfel, grabim aparitia ridurilor si a asa-numitei laba-gistii. Pentru a preveni acest lucru, mergeti regulat la controale oftalmologice si purtati ochelari adecvati; vara, mai ales la plaja, ochelarii de soare sint indispensabili.
19. Sa va pensati exagerat sprincenele
Expertul Vaishaly Patel ne spune: Pensarea repetata slabeste radacina firului de par pina în punctul cind parul nu mai creste. Asa ca întotdeauna le spun clientelor ca e de preferat sa penseze mai putin decit prea mult. Cel mai bine este sa va lasati pe mina unui specialist.
20. Sa va radeti parul
Cind radeti parul, cel care creste la loc va fi mai gros, mai viguros. Asa ca preferati ceara sau epilatul electric si în nici un caz nu radeti parul de pe fata (mustata).
Ce-i de facut in caz de entorse, luxatii sau intinderi ?
ENTORSE , LUXATII , INTINDERI
- se pun comprese cu gheata. Nu se va pune niciodata punga cu gheata direct pe piele. Intotdeauna se inveleste mai intai intr-un prosop si abia apoi se aplica, altfel se poate provoca o degerare a pielii si in loc sa se atenueze problema, mai mult se complica.
- se tine piciorul mai sus decat restul corpului.
- se pun comprese cu decoct din radacina de tataneasa. Se fierb 4 linguri de radacina maruntita in doua cani de apa timp de 15 minute, se strecoara, iar cand se raceste se foloseste sub forma de compresa.
- se va consuma ananas proaspat, deoarece este un foarte bun antiinflamator.
- se curata si se zdrobeste o capatana de usturoi si se freaca bine cu 150 ml ulei de masline. Se pune mujdeiul astfel obtinut intr-un borcan, se astupa cu un capac si se lasa la macerat 2-3 zile. Cu acesta se maseaza sau se frectioneaza zona afectata.
- se pun cataplasme cu frunze de varza oparite sau inmuiate cu ciocanul de snitele.
- se unge zona afectata cu unguent de tataneasa sau de arnica. Unguentul de arnica se va folosi numai in cazul in care pe piele nu exista crapaturi, julituri sau alte leziuni.
- se unge zona cu unguent de marar si se acopera cu un pansament. Pentru a prepara unguentul cu marar aveti nevoie de 4 linguri marar proaspat tocat fin, doua linguri ulei de masline si o lingura de ceara de albine. Se pune mararul tocat intr-un borcan, se adauga peste el uleiul de masline, se astupa si se lasa la macerat pana a doua zi. Se filtreaza, se adauga ceara topita, amestecand bine cu o spatula, pana se obtine o compozitie spumoasa. Unguentul se toarna in cutiute de plastic sau borcanele si se pastreaza la rece.
- se unge zona cu unguent de maghiran. Pentru a prepara unguentul de maghiran aveti nevoie de doua linguri pulbere de maghiran, o lingura alcool de 90° si doua linguri de untura nesarata sau unt nesarat. Se pune pulberea de maghiran intr-un ibric emailat, se stropeste cu alcool, se acopera si se lasa la macerat cateva ore. Se adauga untura sau untul, se incalzeste ibricul pe baie de aburi pana se topeste grasimea, apoi se filtreaza printr-un tifon, iar cand se raceste se intinde pe zona afectata si se acopera cu un pansament.
Chiar daca aluminiul se gaseste peste tot - aer, apa, pamint - trebuie avut grija la cantitatea pe care organismul nostru o absoarbe, pentru ca el este banuit a avea efecte daunatoare asupra bolilor sistemului nervos.
Aluminiul este un metal care se gaseste din belsug pe Terra, il intilnim in pamint, in apa, in aer. Proprietatile lui chimice si fizice ii confera numeroase utilitati. In acest sens putem mentiona folosirea lui si a compusilor sai in produsele alimentare (ca si aditiv), in medicamente (antiacizii), in produsele de larg consum si in tratarea apei potabile. Din cauza abundentei sale in mediul inconjurator, el este practic inevitabil, iar cercetatorii au inceput sa studieze inca de mai mult timp efectele lui asupra fiintei umane.
Aportul de aluminiu si encefalopatia
Aceste cercetari au reliefat o legatura intre aportul de aluminiu si encefalopatia (afectiunile organice ale creierului) celor aflati sub dializa. In ultimii ani, oamenii si presa si-au facut griji referitor la efectele daunatoare ale aluminiului asupra sanatatii umane, incercind sa afle mai ales care este rolul aluminiului in maladiile Alzheimer, Parkinson si scleroza laterala amiotrofica (maladia Lou Gehrig). De asemenea, s-au pus semne de intrebare in legatura cu potentialele riscuri care apar la sugarii care sint hraniti cu lapte matern continind aluminiu.
In ce masura sintem expusi la aluminiu
Pentru ca aluminiul este omniprezent in mediul inconjurator si utilizat in diverse produse si procedee, este inevitabil ca populatia sa-i fie expusa in fiecare zi.
Aluminiul din alimente
Aluminiul este prezent in mod natural in numeroase alimente, dar in general se afla in cantitati mici. Ceaiurile, de exemplu, acumuleaza mari cantitati de aluminiu care pot fi eliberate prin frunzele lor in infuzii. El poate fi de asemenea introdus in hrana, chiar din cea care se gaseste in caserole, la ustensilele pentru gatit si in ambalaje, dar s-a demonstrat ca aceasta este o cantitate neglijabila.
Anumite alimente, ca produsele lactate, grauntele si produsele cerealiere, deserturile si bauturile pot avea niveluri mai ridicate de aluminiu decit cele normale datorita utilizarii aditivilor alimentari care contin compusi ai aluminiului (de exemplu: fosfat de aluminiu si sodiu). Folosirea acestor aditivi este controlata pentru a se evita utilizarea lor in cantitati excesive.
Aportul zilnic de aluminiu provenit din alimente se ridica in jur de 8 miligrame pentru un adult, anumite estimari indicind totusi niveluri mai ridicate. In ansamblu, aproape 95 la suta din aportul normal pentru un adult de aluminiu provine din alimente. Pentru un bebelus, aportul zilnic de aluminiu se ridica la 1 miligram.
Aluminiul din medicamente
Aportul cotidian poate creste considerabil pentru persoanele care-si administreaza doza maxima pe baza de aluminiu din medicamentele care nu sint prescrise de medici si care se vind la cerere in farmacii, ca antiacizii si acidul acetilsalicilic tamponat. Organizatia Mondiala a Sanatatii a estimat ca aportul celor care consuma regulat acest tip de medicamente pe baza de aluminiu poate creste pina la 5 grame pe zi.
Apa potabila contine aluminiu
Cea mai mare parte a uzinelor de tratare a apei de suprafata din Canada, de pilda, utilizeaza sulfat de aluminiu pentru a elimina microorganismele nocive si alte particule pe care le contin si care pot fi usor distruse prin sedimentare si filtrare. Acest procedeu creste de asemenea materia organica prezenta in mod natural in apa, ceea ce reduce formarea nonproduselor de dezinfectare. Acestea rezulta din reactia dintre produsele chimice folosite pentru dezinfectare (de exemplu: clorul) si materia organica prezenta in apa, este posibil totusi ca acestea sa fie o cauza a aparitei cancerului.
Pentru ca sulfatul de aluminiu folosit in tratarea apei este eliminat in mare parte printr-un stadiu mai avansat al procedeului, concentratia de aluminiu a apei tratate este un pic mai ridicat decit in cea netratata.
Deci, aportul zilnic de aluminiu din apa potabila nu depaseste 5 la suta din aportul cotidian total al unui adult. Aportul real poate varia mult dintr-un colt al altuia al unei tari in functie de calitatea apei (prezenta naturala a aluminiului in apa), procedeul de tratare folosit si eficacitatea operatiei uzinei de tratare.
Se crede in general ca aluminiul de origine naturala provenit din apa netratata se afla intr-o forma care nu este usor asimilata de organism si nu provoaca efecte negative asupra sanatatii. In timpul procesului de tratare cu sulfat de aluminiu, aluminiul este transformat intr-o forma care poate fi usor asimilata.
Cantitatea de aluminiu din apa imbuteliata si cea de la robinet variaza. In anumite tipuri de apa imbuteliata se poate gasi aluminiu pentru ca el este prezent in sursa de apa. Anumiti producatori de apa imbuteliata utilizeaza apa de la robinet, cu sau fara tratamente suplimentare; daca aluminiul se gaseste in apa de la robinet se intilneste si in cea imbuteliata.
Aerul nepoluat are si el aluminiu
Aportul de aluminiu care provine din aerul nepoluat se ridica cel putin la 4 micrograme pe zi. In zonele industriale, unde nivelul aluminiului din aer este mult mai ridicat, aportul se poate ridica la mai mult de 100 micrograme pe zi. La serviciu, muncitorii pot respira 3, 5 pina la 7 miligrame de aluminiu pe zi.
Apa, mai importanta decit hrana
Daca este adevarat ca mare parte din aportul zinic de aluminiu provine din alimente, doar un procent mic - de obicei mai putin de 1 la suta - este absorbit de organismul nostru.
Absorbtia depinde de mai multi factori, dintre care tipul compusilor ai aluminiului, compozitia alimentului, virsta si gradul de sanatate al persoanei in cauza.
Aluminiul din apa potabila este mai bine absorbit de organism (adica, mai bine biodisponibil) ca aluminiul care se afla in alimente, chiar daca in primul caz se gaseste o mica cantitate din aportul total cotidian. Ceea ce inseamna ca apa poate fi o sursa mai importanta de aluminiu ca hrana.
Riscurile de sanatate legate de aluminiu
S-a considerat inca de acum mult timp aluminiul ca fiind putin toxic, persoane sanatoase putind tolera doze orale de pina la 7 grame pe zi, fara sa apara efecte nocive. Pe de alta parte, multe date indica astazi ca aluminiul poate provoca consecinte nefavorabile sistemului nervos uman si al animalelor.
Encefalopatia persoanelor aflate sub dializa
Pacientii care sufera de maladii renale si primesc tratamente de dializa regulat si care, in consecinta, pot fi expuse la niveluri crescute de aluminiu in lichidele pentru dializa si medicamente pot sa manifeste encefalopatie, o forma de dementa caracterizata de tremurari, convulsii, psihoza si alte schimbari la nivelul vorbirii si al comportamentului. Cea mai mare parte a expertilor sint de parere ca nivelurile ridicate de aluminiu ale lichidelor pentru dializa si medicamentele sint cauzele dementei, iar controlul nivelurilor diminueaza considerabil incidentele acestei boli.
Maladia Alzheimer
In Canada, de exemplu, maladia Alzheimer este cea mai frecventa dementa degenerativa primara si o cauza importanta a decesurilor. Primele simptome care se recunosc la aceasta boala, si care indica inceputul unei deteriorari mintale progresive, sint pierderile de memorie, dezorientarea si depresia.
Cercetatorii au studiat diverse teorii pentru a determina cauzele aparitiei maladiei. Aceste teorii tin cont de factorii genetici, de proteinele anormale, de agentii infectiosi, de agentii din mediul inconjurator precum aluminiul, de alte metale si solventi si de modificarile metabolice. Exista din ce in ce mai multe dovezi care indica interactiunea dintre o predispozitie genetica si imbatrinirea, de exemplu, si seria de evenimente declansatoare ale bolii.
O cauza posibila a maladiei Alzheimer
S-a indicat ca expunerea la aluminiu este o cauza posibila a maladiei Alzheimer, deoarece celulele creierului pacientilor suferinzi de aceasta boala pot contine de 10 pina la 30 de ori mai mult aluminiu decit media. Totusi, nu a fost stabilit daca acumularea de aluminiu este cauza sau rezultatul bolii.
Mai multe studii asupra oamenilor au indicat un risc usor crescut al maladiei sau al dementei conexe in colectivitatea in care apa potabila contine puternice concentratii de aluminiu. Din contra, alte studii nu au demonstrat nici o asociere intre prezenta aluminiului in apa potabila si aparitia dementei. Mai mult, animalelor de laborator pe care le-au expus la aluminiu cercetatorii nu le-au putut provoca prin aceasta schimbari in creier de tipul maladiei mai sus mentionate si nici nu au putut explica absenta modificarilor de tip Alzheimer in creierele pacientilor suferind de encefalopatie. Alte studii au aratat inexistenta sau existenta unei mici acumulari de aluminiu in tesutul cerebral al pacientilor care sufera de acest tip de boala.
Dupa ce au evaluat toate datele, expertii au ajuns la concluzia ca, chiar daca nu este posibilitatea demonstrarii unei legaturi directe intre boala si puternicele concentratii de aluminiu din apa potabila, posibilitatea nu poate fi exclusa mai ales in cazul persoanelor virstnice.
Maladiile Lou Gehrig si Parkinson
Aluminiul s-a asociat si altor boli serioase care afecteaza sistemul nervos, precum maladiile Lou Gehrig si Parkinson. Ca si in cazul maladiei Alzheimer, existenta unei asocieri, chiar daca aceasta s-a facut, nu este cunoscuta. O probabilitate crescuta a maladiilor este realizata la populatia indigena din Guam si Noua Zeelanda, sugerind o corelare intre aceste boli si conditiile mediului care exista, mai ales nivelurile mari de aluminiu si cele mici de calciu si magneziu intilnite in sol si in alimente. La fel cum se intimpla si in cazul maladiei Alzheimer, unde persoanele bolnave au un grad ridicat de aluminiu in anumite portiuni ale creierului, chiar daca nu a fost demonstrat faptul ca prezenta lui provoaca aparitia maladiei. Trebuie indreptata atentia asupra altor posibili factori ai declansarii bolii, cum ar fi regimul alimentar al populatiei din Guam si factorii genetici, mai ales cei care nu privesc mediul.
Alte afectiuni cu aceeasi cauza
Absorbtia mare de aluminiu poate provoca anemie, osteomalacie (oasele moi sau sfarimicioase, din cauza tulburarilor profunde in metabolismul fosforului si al calciului din masa osoasa), infarcturi.
Cantitatea de aluminiu folosita in ustensilele de bucatarie si foliile din aluminiu utilizate in alimentatie este in general neglijabila
Fabricantii nu gasesc aditivi alimentari convenabili, avind aceleasi efecte tehnice, pentru a inlocui aditivii care contin aluminiu
Pina la ora actuala, nici un studiu nu a demonstrat ca medicamentele pe baza de aluminiu ingurgitate ar produce efecte nefavorabile
Anorexia & bulimia
Dezordinea alimentara poate fi definita, intr-un sens, ca un abuz fata de sine. Poate fi vorba doar de o vatamare a sanatatii datorita abuzului de alcool sau droguri. Doua dintre aceste boli, anorexia si bulimia, apar din teama de ingrasare datorita mincarii in exces.
Afectiuni psihice favorizante dezordinii alimentare
Aceste boli se suprapun peste alte trasaturi comune care reflecta anumite afectiuni psihice:
- depresia
- slaba incredere in sine, sentimentul de inferioritate
- lipsa de perspectiva, autopedepsirea pentru greseli imaginare
- relatii familiale dificile
- preocupari ciudate legate de mincare
- boli datorate greutatii mici, frecventelor ingrasari sau slabiri ori nutritia saracacioasa
Factori specifici ai acestor boli
In plus, anorexia si bulimia prezinta numerosi factori specifici:
Suferinzii de anorexie
- sint femei, preadolescente sau adolescente
- au crescut in familii cu un statut ridicat care au pretentii deosebite de la copiii lor
- au o exagerata dorinta de perfectiune a imaginii corpului lor
- parintii lor sint foarte ocupati, nu se ocupa de copii, ceea ce-i face pe anorexici sa simta nevoia sa fie perfecti pentru a cistiga atentia parintilor.
- sint marcati psihic de caderea parului, stoparea ovulatiei/menstruatiei, au tensiune mica, puls scazut, intoleranta la rece
- depresia este mai pronuntata decit in cazul pacientilor de bulimie
- datorita lipsei de calciu, vor suferi, in timp, de osteoporoza
Suferinzii de bulemie
- pot fi mai slabi sau mai grasi decit este normal
- majoritatea sint femei, trecute de adolescenta sau tinere adulte
- au o mare pofta de mincare, maninca foarte mult, dupa care varsa tot sau iau laxative, diuretice pentru a inlatura excesul de mincare.
- au probleme de sanatate care apar datorita ciclului mincare - eliminare. Acestea pot fi suferinte ale stomacului, rinichilor - datorate nivelului scazut de potasiu, modificari ale ritmului cardiac, distrugerea smaltului dentar datorat acizilor din voma si stoparea ciclului menstrual
- frustrare datorata incapacitatii de a-si exprima emotiile
Aproximativ 2 la suta din studente si 1 la suta din femeile din SUA sufera de bulimie. Bulimia poate urma anorexiei si invers.
Cauzele care au determinat dezordinea alimentara
Alimentatia dezordonata nu are numai o simpla cauza, sint mai multi factori care contribuie la aparitia ei:
- predispozitiile genetice
- probleme metabolice si biochimice
- presiunea sociala creata de moda
- stres personal sau familial
Tratamentul anorexiei si bulimiei
Tratamentul acestor boli cuprinde o buna diagnosticare medicala si ingrijire, de preferinta inca din prin primele faze. Utila este psihoterapia individuala, familiala sau de grup si terapia ce vizeaza comportamentul si nutritia, inclusiv recomandarea unor suplimente de vitamine si minerale. Medicatie folosita cu succes se refera la antidepresive.
Daca este nevoie, in special pentru anorexie, se recomanda spitalizarea, in special daca greutatea persoanei a scazut cu mai mult de 25 la suta din cea normala si sint afectate functiile vitale.
Raspundeti sincer la citeva intrebari
Aveti o greutate cu 15 la suta mai mica decit cea normala pentru virsta si inaltimea voastra pentru ca urmati o dieta sau faceti exercitii fizice epuizante si nu suferiti de vreo boala?
Sinteti ingrijorata de faptul ca modul dumneavoastra de alimentatie nu este normal si va temeti ca nu va puteti stapini foamea? Va cuprinde panica dupa ce mincati mai mult?
Aveti vreuna din aceste probleme?
- modificari ale ritmului cardiac
- puls slab, tensiune mica
- temperatura scazuta, miini si picioare reci
- caderea parului
- piele uscata, unghii care se rup sau exfoliaza
- probleme cu digestia - balonari si constipatie
- absenta pentru trei sau mai multe luni la rind a ciclului menstrual
- stari de depresie, alteori de euforie si hiperactivitate
- oboseala, crampe musculare, tremuraturi
- dificultati de concentrare
Va este teama ca va veti ingrasa si va vedeti grasa chiar daca aveti o greutate normala sau chiar sub normala? Continuati dieta si exercitiile fizice epuizante chiar daca ati reusit sa ajungeti la greutatea dorita? Dupa ce parasiti masa mergeti direct in baie pentru a varsa sau petreceti o mare parte a timpului in baie deoarece ati folosit laxative sau diuretice?
Modalitati de autoingrijire
Alimentatia dezordonata este un fenomen complex si da complicatii prea mari pentru a fi tratata prin procedee empirice. Dar, totusi, pentru a evita unele neajunsuri generate de ea este bine sa urmati citeva sugestii:
- acceptati-va asa cum sinteti. Nu trebuie sa fiti sau sa semanati cu nimeni. Petreceti-va timpul cu persoane care va accepta asa cum sinteti
- mincati doar alimente nutritive. Concentrati-va asupra carbohidratilor (cereale, fasole etc.), legumelor si fructelor proaspete, carnii slabe.
- mincati la ore regulate, fara sa sariti peste mese.
- feriti-va de alimentele rafinate cum sint faina alba si zaharul si eliminati hrana bogata in calorii - dulciuri, produse de patiserie etc.
- faceti exercitii fizice moderate.
- gasiti motivatii pentru toate actiunile voastre: munca, hobbiuri si mariti increderea si respectul de sine
-l autoeducati-va. Cititi, informati-va cit mai mult despre ce inseamna alimentatia corecta
O mare responsabilitate revine parintilor, care trebuie sa acorde o mai mare atentie copiilor lor in perioada adolescentei.
Parintii care vor sa-si ajute fiicele sa se fereasca de problemele create de alimentatia necorespunzatoare pot incerca sa echilibreze balanta intre nevoia de independenta a fetelor lor si implicarea in problemele familiei.
Antioxidantii elimina radicalii liberi
Antioxidantii sint o clasa de elemente nutritive, care au rolul de a impiedica oxidarea altor compusi. Altfel spus, radicalii liberi produsi de oxidare si care au actiune asupra celulelor organismului sint neutralizati de antioxidanti. In organismul uman exista deci un echilibru permanent intre cele doua familii chimice, antioxidantii eliminind in permanenta radicalii liberi in exces.
Factori ce genereaza dezechilibrul
Un dezechilibru intre antioxidanti si radicalii liberi poate fi legat de lipsa de antioxidanti in alimentatie sau poate fi generat de factorii exteriori, care pot antrena cresterea cantitatii de radicali liberi. Acesti agenti exteriori sint:
tigarile
alcoolul
poluarea
expunerile prelungite la soare
exercitiile fizice intense
medicamentele
In prezent, se estimeaza ca peste 200 de maladii sint legate de acest dezechilibru dintre radicalii liberi si antioxidanti. Desi cercetarile sint destul de contradictorii in aceasta privinta, maladiile cardiovasculare sau cancerul sint legate de excesul de radicali liberi.
Care sint antioxidantii si ce rol au ei
Vitamina C preintimpina infectiile bacteriene si reduce efectele potentialilor alergeni, impiedicind oxidarea vitaminelor A, E si a unor componente din complexul B.
Vitamina E protejeaza vitaminele B si C impotriva oxidarii. Are capacitatea de a se uni cu oxigenul, impiedicind transformarea lui in peroxizi toxici pentru organism. Exercita actiune antipoluanta asupra plaminilor si este un factor de protectie impotriva cardiopatiilor ischemice.
Seleniul preintimpina carentele de vitamina E si invers, fiind necesar ca ele sa fie luate impreuna.
Vitamina A protejeaza mucoasele gurii, ale nasului, gitului si plaminilor. Impiedica oxidarea vitaminei C.
Zincul dirijeaza si supravegheaza buna desfasurare a proceselor fiziologice si intretinerea sistemelor enzimatice si celulare. Este esential pentru sinteza proteinelor si ajuta la mentinerea echilibrului acido-bazic al organismului.
Unde se gasesc antioxidantii
Antioxidantii se afla in numeroase alimente, cum ar fi:
Vitamina C: ardei, citrice, kiwi, varza, papaya, mure, zmeura, legume de culoare verde, rosii, conopida, cartofi, ardei iuti.
Vitamina E: ulei vegetal, soia, porumb, unt, margarina, oua, varza de Bruxelles, verdeturi, spanac, griu integral, cereale integrale.
Vitamina A: ficat, untura de peste, unt, oua, lapte si produse lactate, legume de culoare galbena si verde inchis.
Seleniu: carne slaba de vita, rinichi, peste, oua, varza, fasole uscata.
Zinc: fructe de mare, carne, ficat, germeni de griu, drojdie de bere, seminte de dovleac, legume de culoare verde, oua, lapte praf degresat.
Polifenoli (flavonoide si tanini): fructe si legume, vin rosu, ceai verde.
Alimentatia mediteraneenilor si sanatatea
De citiva ani, antioxidantii sint foarte mediatizati, aparind ca un adevarat panaceu in materie de sanatate. Lor li se atribuie toate virtutile, incepind de la protectia contra maladiilor cardiovasculare la cea impotriva unor forme de cancer. Prin anii’50, Ancel Keys, epidemiolog american, era frapat de mortalitatea scazuta a locuitorilor insulei Creta, in special cea generata de bolile cardiovasculare. El a demonstrat ca alimentatia locuitorilor tarilor mediteraneene oferea beneficii in favoarea sanatatii si a stabilit ca una din caracteristicile alimentatiei acestora era bogatia de antioxidanti. In afara de aceasta, modul de viata al cretanilor prezenta si el numeroase avantaje: activitate fizica intensa, lipsa poluarii, consum moderat de alcool. Aceasta fericita imbinare de factori era deci cauza sanatatii cretanilor. Ulterior, cercetarile privind antioxidantii s-au inmultit, studii numeroase demonstrind efectul protector al acestora contra unor maladii precum cele cardiovasculare sau cancerul.
La ce sint buni antioxidantii
Printre cele 250 de studii consacrate legaturii dintre fructe si legume si cancer, 80 la suta pun in evidenta efectul protector al acestor alimente, extreme de bogate in antioxidanti. Primele rezultate ale studiului EPIC (European Prospective Investigation into Cancer and nutrition), lansat in 1991 pe un lot de 500.000 de persoane, a confirmat acest efect protector. Incidenta cancerelor digestive a fost redusa cu 50 la suta datorita consumului cotidian de circa 500 g sau mai mult de fructe si legume. Conform aceluiasi studiu, riscul de cancer de colon scade semnificativ la amatorii de peste si creste la consumatorii de mezeluri.
Influenta asupra maladiilor cardiovasculare
Influenta alimentatiei asupra maladiilor cardiovasculare este cunoscuta si bine stabilita. Lipsa de antioxidanti, conjugata cu excesul de colesterol este cit se poate de nefasta, deoarece colesterolul se oxideaza putin cite putin si se depune pe peretii arterelor. Pentru a diminua nivelul colesterolului, trebuie marita cantitatea de antioxidanti printr-un regim bogat in fructe, legume, peste.
Acet lucru a fost demonstrat de dr. Renaud si Lorgeril din Lyon. Cei doi au prescris un regim alimentar mediteraneean unui lot de 300 de persoane care suferisera un infarct miocardic. Dupa circa 27 de luni de supraveghere, medicii au observat o reducere de 73 la suta a deceselor, in raport cu un alt grup martor, care nu urmase recomandarile nutritionistilor.
